FERTILIZAREA ŞI UDAREA PLANTELOR ORNAMENTALE

Posted on January 16, 2010. Filed under: Plantarea si lucrari de ingrijire a plantelor | Tags: , |

Modul de administrare a îngrăşămintelor

Ţinând seama de cerinţele biologice ale plantelor, îngră­şămintele se încorporează în sol în trei zone, situate la nivele diferite şi anume: o

parte în profunzimea solului, o parte spre suprafaţa solului, o parte chiar la suprafaţa solului.

La arborii şi arbuştii tineri, în vârstă de 6-12 ani, îngrăşă­mintele organice şi minerale se administrează prin împrăştiere, în juml plantei, pe o suprafaţă circulară egală cu o dată şi jumătate raza proiecţiei coroanei. Dupăîmprăştierea la suprafaţa solului, îgrăşămintele se încorporează în sol la o adâncime de 15-25 cm, când fertilizarea se face toamna. Primăvara, adâncimea de încorporare este 10-18 cm. Adâncimea de încorporare în sol variază în funcţie de categoria din care face parte planta, cât şi de tipul de rădăcină, care nu trebuie rănită cu ocazia lucrărilor de încorporare a îngrăşămintelor. La arborii şi arbuştii mai vârstnici, îngrăşămintele se încorporează pe întreaga suprafaţă a spaţiului verde.

La cei cu sistem radicular situat mai la suprafaţa solului nu este indicat acest lucm, deoarece, plantele având la dispoziţie îngrăşămintele mai la suprafaţă, sistemul lor radicular se răspândeşte numai spre această zonă. Datorită acestui fapt, în cursul iernilor cu temperaturi foarte scăzute şi lipsite de zăpadă, plantelor le îngheaţă rădăcinile, iar în verile cu arşiţă, suferă din cauza acesteia. Acest neajuns este mai frecvent la exemplarele tinere.

îngrăşămintele minerale se mai pot administra şi sub formă lichidă, dizolvate în apa de udat sau extraradicular, atunci când se face udatul (şpriţuitul-stropitul) coronamentului. în cazul fertilizărilor extraradiculare, concentraţia soluţiei fertilizante nu trebuie să fie mai mare de 1-1,5%, pentm a nu produce arsuri pe fmnze. In plantaţiile tinere, îngrăşămintele lichide nu se dau mai târziu de sfârşitul lunii iunie sau prima decadă a lunii iulie; în caz contrar, vegetaţia se prelungeşte până târziu în toamnă şi plantele sunt astfel expuse la degerat.

Fertilizarea este de două feluri: de bază şi suplimentară (fazială).

Fertilizarea de bază – se aplică în marea majoritate toamna, concomitent cu lucrările de mobilizare a solului şi se recomandă să se compună din îngrăşăminte complexe, organice şi minerale, îngrăşămintele organice şi cele minerale care conţin fosfor şi potasiu se administrează toamna, iar cele cu azot, de regulă în primăvară, cu două trei săptămâni înainte de intrarea plantelor în starea activă de vegetarie.

Fertilizarea suplimentară (fazială) – este dictată de faptul că, după o perioadă de timp de la fertilizarea de bază, conţinutul solului nu mai rămâne acelaşi, o parte din substanţe fiind extrase şi utilizate de către plante. Astfel, apare necesitatea completării acestor preluări prin fertilizări suplimentare, repetate în cursul stării active de vegetaţie.

Aceasta se face în două epocii: prima fertilizare se face primăvara, înainte ca arborii şi arbuştii să înflorească; cea de-a doua se face la o lună sau chiar o lună şi jumătate după înflorire.

La arbuştii cu înflorirea în vară şi începutul toamnei, prima fertilizare se face cu 30-40 de zile înainte de înflorire. La cea de-a doua fertilizare se renunţă pentm a nu prelungi vegetaţia, fapt care ar face ca lăstarii să intre în iarnă nelemnificaţi. In zonele din nordul ţării, cu toamne scurte şi ierni timpurii, fertilizarea cu azot din timpul verii nu este indicată, deoarece şi în acest caz s-ar prelungi vegetaţia şi lăstarii nematurizaţi ar degera în timpul iernii.

a) Fertilizarea arborilor.

" Există o multitudine de factori care influenţează necesaml de substanţe nutritive, deci nu se poate stabili o schemă tip de fertilizare, valabilă pentm toate speciile.

Orientativ, tabelul 3.1 cuprinde îngrăşămintele şi dozele ce se administrează în funcţie de vârsta arborilor – unul din factorii importanţi în dirijarea fertilizării.

Gunoiul de grajd se încorporează în toamnă, odată cu mobilizarea solului, îngrăşămintele minerale se împrăştie uniform pe toată suprafaţa zonei rădăcinilor active.

b) Fertilizarea arbuştilor

în cazul când fertilizarea se face toamna, odată cu mobilizarea solului, se administrează îngrăşăminte la fiecare tufă, în anul al II- lea de la plantare: . – 80 g azotat de amoniu;

– 100 g superfosfat;

– 25 g sare potasică:

în anul al III-lea de la plantare:

– 4-6 kg gunoi de grajd;

– 100-120 g azotat de amoniu;

– 30-40 sare potasică.

Mai târziu, se aplică din 3 în 3 ani la fiecare tufă, câte 8-12 kg gunoi de grajd, iar în intervalul dintre cei trei ani, câte 180-200 g azotat de amoniu, 220-250 g superfosfat şi 50 g sare potasică.

în primii ani de la plantare, îngrăşămintele se împrăştie uniform la suprafaţa solului în jurul tufei, iar mai târziu, pe o rază care creşte în fiecare an cu 10-20 cm. în cazul când fertilizarea nu s-a putut face toamna odată cu săparea pământului, se va face în primăvară, însă înainte ca mugurii să fi început să se umfle. Pe o rază ca cea menţionată mai înainte, se împrăştie uniform următoarele cantităţi de îngrăşăminte:

– 40 g azotat de amoniu;

– 100 g superfosfat;

– 20 g sare potasică.

După împrăştiere, îngrăşămintele se încorporează în sol prin

săpare.

La apariţia bobocilor florali, fie că fertilizarea s-a făcut în toamnă, fie în primăvară, se prepară o soluţie de 5 g azotat de amoniu, 8 g superfosfat şi 4 g sare potasică, dizolvate în 10 1 apă, cu care se udă cât mai uniform în jurul fiecărei plante. La arbuştii care sunt destinaţi pentru recoltarea de ramuri florifere, dozele de îngrăşăminte vor creşte cu 5-10%.

c) Fertilizarea trandafi ilor

Trandafirii, pentm a dezvolta o tufa puternică, cu mai multe ramificaţii, pentm a produce o înflorire bogată pe o perioadă de cât mai lungă de timp, cu flori mari şi viu colorate, au nevoie să li se administreze substanţe fertilizante organice şi minerale.

Toamna se recomandă:

– gunoi de grajd bine fermentat 2-3 kg la fiecare tufa

– gunoi de păsări 100-200 g la fiecare tufa.

– 25-30 g superfosfat

– 10-15 g sare potasică Ia fiecare tufă.

Primăvara se administrează 15-20 g azotat de amoniu.

Fertilizarea fazială se face pe toată perioada stării de vegetaţie activă, folosindu-se pentm fiecare tufa o soluţie de gunoi de păsări în concentraţie de 400-500 g la 10 litri apă.

Se mai pot utiliza şi următoarele reţete: 10-15 g azotat de amoniu, 25-30 g superfosfat, 10-15 g sare potasică pentm fiecare m2.

Trandafirii destinaţi pentru flori tăiate vor primi din 2 în 2 săptămâni o soluţie formată din must de gunoi de păsări sau bovine, cu un adaos de superfosfat, folosind un Htm must şi 3-

5 g superfosfat la 10 1 apă. Ca îngrăşăminte organice se mai pot utiliza:

– gunoiul de grajd bine descompus, în doze de 4-5 kg la m2;

– compost bine descompus din turbă, resturi menajere şi gunoi de grajd, în doze de 2-4 kg la m2 pentm fertilizarea de bază în toamnă şi fazial, în perioada de vegetaţie, în doze de 40-

, 60 g la fiecare tufă;

. – mraniţă, care se administrează în cantitate de 8-10 kg la m2 la fiecare praşilă, cu care ocazie se încorporează în sol.

Gunoiul de grajd bine descompus poate fi administrat şi introdus în sol la 8-10 cm adâncime, atât toamna la ultima praşilă cu ocazia fertilizării de bază, cât şi primăvara devreme. Distanţa faţă de colet la care se împrăştie îngrăşămintele în juml tufelor de trandafiri este de 15-25 cm, în funcţie de mărimea tufelor.

îngrăşămintele solide cât şi cele lichide care se aplică fazial, în perioada de vegetaţie, se vor da în perioada de înflorire, prima aplicându-se întodeauna înainte de apariţia bobocilor florali.

d) Fertilizarea lianelor

Ca şi trandafirii, marea majoritate a lianelor decorează şi prin flori.

în condiţii bune de creştere şi dezvoltare, ele emit un număr mare de lăstari care îmbracă în scurt timp suprafeţele suporţilor ce le susţin.

Ţinând seama de faptul că în cursul unei perioade de vege­taţie se urmăreşte acoperirea unifonnă a unei suprafeţe cât mai mari din

spaţiul destinat pentm înverzirea pe verticală, o înflorire cât mai abundentă, de lungă durată şi în unele cazuri repetată, este necesar ca plantele să fie stimulate cu îngrăşă­minte.

îngrăşămintele şi dozele recomandate sunt:

– gunoi de grajd bine descompus în doze de 3-4 kg la m2, administrat prin împrăştiere toamna, sau câte 500-600 g la fiecare tufă, administrat în cursul stării de vegetaţie;

– mraniţă în doze de 3-4 kg la fiecare tufă, administrată prin împrăştiere toamna şi încorporată în sol la 10 cm adâncime, şi câte 8-10 kg/m2 fazial, cu ocazia praşilelor efectuate în cursul perioadei de vegetaţie; ca îngrăşăminte minerale se pot administra: 20-30 g azotat de amoniu. 30-40 g superfosfat şi 15-20 g sare potasică.

Ca şi la trandafiri, îngrăşămintele care se aplică fazial, în timpul stării active de vegetaţie, se vor da în perioada de înflorire, prima aplicându-se îndodeauna înainte de îmboboci re.

Make a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d bloggers like this: