LUCRĂRI SPECIFICE APLICATE ARBORILOR ŞI ARBUŞTILOR BĂTRÂNI

Posted on January 15, 2010. Filed under: Plantarea si lucrari de ingrijire a plantelor | Tags: , |

a) Regenerarea arborilor ornamentali

Pentm a obţine un arbore sau un arbust frumos, sunt necesari multi ani de muncă şi pricepere. Din păcate însă, unele plante sunt abandonate, nu li se mai aplică lucrările de întreţinere necesare. Când suntem puşi în situaţia de a aduce aceste plante, din nou, la forma lor iniţială sau la una cât mai apropiată de aceasta, trebuie să procedăm la restaurarea lor. Restaurarea este o metodă de tăiere radicală, cunoscută sub numele de „tăiere de reîntinerire".

Această metodă de reîntinerire se mai poate aplica şi altor cazuri:

– pentm exemplarele mai în vârstă, a căror putere de creştere şi dezvoltare s-a redus, a slăbit, şi care trebuie reluată;

– pentm înlăturarea stricăciunilor produse plantelor din cauza gerului, furtunilor, depunerilor de zăpadă etc;

– pentm a asigura stabilitatea coronamentelor care au tendinţa să se înalţe sau să se dezvolte haotic etc.

Lucrările de restaurare se aplică către sfârşitul iernii, la acele exemplare de arbori şi arbuşti care merită efort din partea peisagiştilor, respectiv exemplarele valoroase, ajunse într-un stadiu avansat de dezvoltare, care nu pot fi înlocuite cu uşurinţă.

Restaurarea este o operaţie dificilă, îndrăzneaţă, de fineţe, care cere multă experienţă şi pricepere şi care trebuie aplicată cu curaj, răbdare şi precizie. Să luăm exemplul concret de restaurare a unui arbore. Să presupunem că avem cazul arborelui din figura 3.22. Acest exemplar a fost neglijat timp de mai mulţi ani, are o vârstă înaintată şi nu a mai crescut. Ramurile 1, 2 şi 3

la acelaşi nivel, răni care cuprind aproape toată circumferinţa acestei zone, punând în pericol viaţa arborelui. In consecinţă, vom îndepărta în primul an ramura 1 din punctul B. ramura 2 din punctul C şi ramura 3 din punctul D. In felul acesta vom da sevei posibilitatea să se îndrepte cu repeziciune asupra vârfului arborelui. Operaţia de uşurare, este completată în acelaşi timp şi cu îndepărtarea ramurilor 4 şi 5 din punctele E, favorizând pnn aceasta emiterea a mai multor lăstari din zona vârfului. Nu ne mai rămâne decât să-1 alegem pe cel mai potrivit care să cons­tituie viitoml vârf

în anul al Il-Iea, vom curăţa vârful pentru a-1 provoca să crească mai repede şi apoi vom îndepărta ramura 2 din punctul A.

In anul al treilea, vom tăia de pe trunchi în punctul A, porţiunea ce a mai rămas din ramura 1, iar în anul al patrulea vom tăia de pe trunchi în A, ultima porţiune a ramurii 3. Sintetizând cele arătate constatăm că în cursul celor 4 ani, lucrările de restaurare aplicate au avut ca efect dezvoltarea unui vârf nou, şi de aici creşterea în înălţime şi formarea unei noi coroane (fig. 3.23). Rănile produse prin îndepărtarea de pe trunchi a ramurilor 1,2 şi 3 vor prezenta în scurt timp un înaintat proces de calusare. Mai târziu, ele se vor pierde complet sub ţesuturi, devenind aproape invizibile.

La executarea tăierilor trebuie să se ţină seama de unnătoarele:

– punctul în care se execută scurtarea ramurilor trebuie să fie ales de aşa natură, încât după executarea tăierii să poată asigura creşterea mai departe a ramurii respective, contribuind prin aceasta la refacerea coroanei. Acest punct trebuie să se afle plasat deasupra unei ramuri laterale;

– în punctul de unde se execută tăierea, ramura respectivă nu trebuie să aibă un diametru mai mare de 8-10 cm. Dacă ramura este mai groasă este necesar să se ia măsuri pentm a facilita cicatrizarea cât mai grabnică a rănilor, cunoscând că, cu cât ramurile ce se taie sunt mai groase, cu atât rănile se cicatrizează mai greu;

Una dintre cele mai importante măsuri este de a face imposibilă pătmnderea apei în rănile rămase, împiedicând astfel formarea putregaiului atât de periculos pentm viaţa arborilor.

b) Regenerarea arbuştilor ornamentali

Operaţia se execută în perioada de repaus vegetativ şi constă în descoperirea rănilor la suprafaţă şi îndepărtarea tuturor lăstarilor porniţi din rădăcină, care s-au dezvoltat în detrimentul tulpinii. Se vor lăsa numai 3 sau 4 lăstari mai viguroşi şi ramificaţi, care eventual să înlocuiască la nevoie vechea tulpină.

Acestora li se vor aplica tăieri la 1/2 sau 1/3 din lungimea lor, pentm o ramificare mai amplă. Tulpinile vechi se vor curăţa de toate ramurile bătrâne, slabe, lovite, rupte sau bolnave, păstrându-se numai lemnul tânăr, sănătos şi viguros. Procedându-se în felul acesta, planta se va reface în scurt timp şi va prezenta o tufă echilibrată şi bogată.

Şi în cazul lianelor avem situaţii când trebui să intervenim cu operaţia de restaurare. Lianele neglijate se prezintă cu partea de la bază şi de la mijloc dezgolită, vegetaţia fiind prezentă numai către partea de vârf, respectiv la coama zidurilor, pergolelor etc.

Scopul folosirii acestor valoroase plante decorative este tocmai înverzirea pe verticală, începând de la baza plantei, de la suprafaţa solului, acoperind uniform şi dens întreaga supafaţă a suporţilor ce le susţin. Pentm restaurarea lianelor neglijate, măsura cea mai eficace este tăierea plantei de la bază „sistem viţă de vie", adică lăsarea unor ramuri scurte cU 1-3 ochi (cepi) şi a altor ramuri mai lungi cu 6-10 ochi, pentru înflorire, iar la cele altoite, tăierea la câţiva ochi, deasupra punctului de altoire (3-6 după distanţa dintre intemoduri). în anul «e unnează, din punctul de unde s-a făcut tăierea, va pomi un nuJnăr mare de noi tulpini, care vor îmbrăca uniform şi dens suprafaţa suporţilor. Operaţia de restaurare a arborilor şi arbuşti Jor ornamentali trebuie urmată de fertilizări şi udări. Numai m felul acesta lucrarea va avea o reuşită deplină.

Plombarea scorburilor formate la arborii bătrâni

In urma tăierilor care s-au efectuat asupra umor ramuri de pe tmnehi sau din coronament, datorită modului defectuos în care s-a efectuat, apa de ploaie şi unele microorganisme pătrunse în crăpăturile rezultate din tăieri, au provocat putrezirea lemnului.

Acest proces de descompunere, dacă nu se ia*u din timp toate măsurile necesare, se propagă vertiginos, distrugând lemnul din

interiorul arborelui, provocându-i în final piei rea. Iată de ce trebuie reţinut faptul că depistarea începuturilor de putrezire a lemnului trebuie să fie în pennanenţă în atenţia pcisagiştilor şi

că eficacitatea operaţiilor de plantare sub aspectul prelungirii vieţii arborilor, cât şi estetic este cu atât mai mare, cu cât aceste scorburi sunt într-o fază incipientă. Operaţia de plantare are mai multe faze şi anume:

1. Pregătirea scorburilor în vederea plombării, fază care
constă din:

a) îndepărtarea completă prin raclare a lemnului putred, până la lemnul sănătos, la ţesuturile vii;

b) Dezinfectarea cavităţii scorburii cu o soluţie de sulfat de cupm, în concentraţie de 3-6% sau zeamă sulfocalcică în concentraţie de 15-20%.

Interiorul scorburii se va îmbăia foarte bine cu una din solutiile amintite, pentru că numai astfel vom avea certitudinea distrugerii complete a factorilor care provoacă putrezirea lemnului.

2. Plombarea propriu-zisă, care cuprinde trei operaţii şi
anume:

a) umplerea scorburii;

b) tencuirea sau sclivisirea părţii exterioare;

c) armonizarea tencuielii cu restul scoarţei.

a) Umplerea scorburii se face, atunci când ea este de dimensiuni mici, numai cu mortar de ciment. în cazul când volumul ei este mare, pereţii scorburii se vor acoperi cu un strat de mortar de ciment, după care cavitatea se va umple succesiv cu bucăţi de cărămidă sau pietre, legate între ele cu mortar. Compoziţia mortarului va fi: o parte ciment şi o parte nisip. Important este să se asigure un contact cât mai intim între pereţii scorburii şi cărămizi sau pietre, cât şi între cărămizi sau pietre.

b) Tencuirea sau sclivisirea părţii exterioare – se face după uscarea mortarului cu care s-a umplut scorbura. Pentm tencuire sau sclivisire se foloseşte un mortar de ciment format din 3 părţi ciment şi o parte nisip cu o granulaţie fină. Tencuiala nu trebuie să depăşească zona scorburii; va păstra însă conturul arborelui.

c) Armonizarea tencuielii cu restul scoarţei este o lucrare de fineţe şi trebuie executată de un muncitor priceput. Se face imediat după terminarea tencuielii, căutându-se a se imita cât mai fidel desenul caracteristic scoarţei arborelui.

Simpla vopsire a tencuielii, folosirea stucaturilor de ciment care reproduc fidel desenul scoarţei sau chiar aplicarea pe tencuială a unor porţiuni de scoarţă, asemănătoare cu aceea a arborelui plantat, sunt de asemenea, procedee folosite des de peisagişti la executarea lucrărilor de plombare.

Scorburile din coronamente suferă aceleaşi operaţii de plombare, cu excepţia redării desenului scoarţei. Este suficientă simpla sclivisire a părţii exterioare. Acordând atenţia cuvenită operaţiei de plombare a arborilor ornamentali, vom contribui şi prin aceasta la prelungirea vieţii plantelor şi la menţinerea unei forme estetice pe toată durata existenţei lor.

Este o altă lucrare impor­tantă ce se execută atunci când este cazul. Ramurile se dizlocă din diferite cauze: furtuni puternice, depuneri masive de zăpadă, care nu au fost scuturate la timp etc.

Principalul lucm la executarea acestei operaţii este suprapunerea exactă a porţiunilor dislocate, cât şi evitarea rănirii ramurilor prin strângere, fapt pentm care, între dispozitivul me­talic de strângere şi ramuri se vor pune tampoane de pâslă, pânză, sac de cauciuc .

Make a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d bloggers like this: