TĂIERILE APLICATE CONIFERELOR

Posted on January 12, 2010. Filed under: Plantarea si lucrari de ingrijire a plantelor | Tags: , , |

Existenţa unui singur trunchi, forma mult mai regulata faţă de cea a foioaselor, simetria cu care se dezvoltă ramurile fac ca în general, la conifere, tăierea să nu fie absolut obligatorie Aceşti arbori se formează în marea majoritate a cazurilor singuri, în cea mai perfectă armonie, mai ales când sunt izolaţi. Această simetrie în creştere, cum ar fi la brad, cedm, thuia, molid ş.a.. poate să persiste zeci de ani. Sunt însă alte specii, ca: lan ţa, pinul, tisa ş.a., la care fomia regulată» specifică majorităţii coniferelor, se modifică după un număr oarecare de ani. Acest fenomen însă rui micşorează cu nimic valoarea decorativă a exemplarelor care au suferit aceste modificări, câteodată chiar je conferă o notă mai interesantă, un aspect mai pitoresc. In general, la conifere este bine să se meargă pe ideea de a fi lăsaţi să se dezvolte natural, de a nu le altera individualitatea şi numai dacă este necesar, să se intervină cu o uşoară tăiere de corecţie.

Uneori însă, pcisagiştii pun accentul pe fomie naturale cât mai compacte, cu ramificaţii numeroase şi dese. pornite chiar de la suprafaţa solului. Alteori, ei unnăresc să obţină fomie „artificiale" cât mai bizare, curioase, folosind în acest scop tisa, sau formând garduri vii, utilizând speciile care se pretează pentru aceste plantaţii. în aceste cazuri, sunt necesare o serie de operaţii (ciupiri, tăieri) cu care se realizează scopul urmărit. Atunci când se urmăreşte obţinerea unor exemplare dense, compacte, cu mai multe ramificaţii pornite cât mai aproape de suprafaţa solului, cum este cazul la brad şi molid, se aplică ciupiri sau tăieri. Ca exemplu pentm brad şi molid, în scopul obţinerii unor forme dense, compacte, se folsosesc 2 metode: fie că se ciupesc mugurii din vârf, fie că vârful se taie la jumătate, până la un mugure lateral, sănătos, bine plasat şi dezvoltat. Lăstarul care porneşte din acest mugure va fi palisat de ciotul rămas, pentm a forma în continuare un trunchi drept. La speciile la care mugurele terminal este de obicei foarte mic şi deci nu poate fi ciupit, atunci se procedează la tăierea vârfului, până la un mugure lateral de la bază.

în cazul formelor curioase, bizare, deosebite, cât şi a gardurilor vii, este necesar să li se aplice o tundere de două ori pe an, o dată la începutul verii, şi apoi către sfârşitul acesteia. Ultima tundere trebuie condusă în funcţie de condiţiile climatice ale regiunii respective, lăstarii tineri ce rezultă din a doua tundere trebuie să intre în iarnă lignificaţi, pentm a nu fi distruşi de ger. La tunderea din vară se scurtează numai vârfurile lăstarilor, în vederea menţinerii fonnei. în afară de tunderile din timpul verii, care se aplică numai pentm menţinerea formei, înft timpul iernii se aplică tăieri mai energice, care au drept scop să i se dea plantei forma dorită. Important de reţinut este faptul că, în urma tăierilor, pe întreaga suprafaţă, a ramurilor rămase după tăieri, trebuie neapărat să existe părţi de lăstari „cu ace", respectiv – creşteri anuale. în cazul când tăierile se fac fără să existe aceste creşteri anuale, în unua acestor tăieri apar goluri nedorite în coronament, goluri care de multe ori nu mai pot fi refăcute şi care dau plantei un aspect neplăcut.

Tăierile ce se aplică formelor bizare, geometrice, cât şi gardurilor vii, trebuie conduse astfel încât, pe măsură ce merg spre vârf, fonna plantei să se îngusteze. Lăsând părţile laterale ale plantei într-o poziţie perfect verticală, riscăm ca părţile de la bază să se degamisească şi să producă goluri. în general, la plantare, coniferele nu au nevoie de tăieri, mai ales exemplarele mai în vârstă. în cazul când unele ramuri au tendinţa de a se dezvolta în detrimentul altora, acestea vor fi

„reţinute" din creştere prin ciupiri sau înlăturarea mugurilor laterali mai puternici, înainte ca aceştia să intre în starea de vegetaţie activă.

Se va evita tăierea unor porţiuni de ramuri. De asemenea, atunci când se face ciupirea sau înlăturarea mugurilor laterali, se va păstra un număr oarecare de muguri, căci altfel ramificaţia rămâne slabă sau rară.

La coniferele care nu trebuie să fie prea mari, pentm a le frâna creşterea, şi a-i menţine la un volum redus, se va proceda la ciupirea mugurilor tenninali. Acest lucm este de dorit, mai ales la speciile şi soiurile care au iniţiat o talie mai mică. care au un spaţiu limitat pentm creştere şi dezvoltare, plante folosite frecvent la decorarea micilor grădini de lângă casă. Prin acest procedeu (de înlăturare a mugurilor terminali) se vor obţine exemplare cu ramificaţii pe orizontală. Alt procedeu de frânare a creşterii este tăierea în timpul verii a lăstarilor de 1 an, la jumătate din lungime. La coniferele cu talie mare se preferă .exemplarele cu un singur trunchi; ramificaţiile secundare se vor îndepărta. La coniferele care au creştere sub formă de tufă, este de dorit să aibă mai multe ramificaţii. Formele acestea, • împreună cu cele conice, pletoase, globuloase, columnare etc, imprimă peisajelor un farmec deosebit. Formarea mai multor trunchiuri se poate face prin tăierea vârfurilor, la înălţimea pe care o dorim. Uneori se întâmplă ca vârful unui conifer să fie distrus din diferite cauze. La chameciparis, Tuia, Ienupăr, astfel de cazuri pot fi remediate cu uşurinţă, Aceste conifere au însuşirea de a forma ramificaţii. Uneia dintre aceste ramificaţii, de preferinţă cea mai de sus plasată, i se imprimă o poziţie verticală prin palisarea de un tutore. în scurt timp de la palisare, dispariţia vechiului vârf nu va mai putea fi observată.

La unele conifere ca pinul, molidul, tuia, ş.a., se constată, de multe ori, apariţia către vârf a uneia sau mai multor ramuri, care fonnează în final nişte smocuri (îngrămădiri de ramuri), care împiedică dezvoltarea pe mai departe a vârfului plantei.

Unii peisagişti consideră totuşi, interesante aceste abateri ale plantei, nu intervin cu tăieri, lăsându-le să se dezvolte în voie, contribuind astfel cu prezenţa de noi siluete în cadrul scenelor de vegetaţie din spaţiile verzi.

Peisagiştii amatori de forme bizare sau aproape târâtoare pot recurge pentm obţinerea lor la următorul procedeu: plantelor tinere, în vârstă de 4-6 ani, li se înlătură vârful. Datorită acestei operaţii, plantele formează noi vârfuri la extremitatea ramurilor laterale. Astfel conduse, plantelor li se imprimă o creştere pe orizontală, joasă, aproape târâtoare.

Astfel de forme se mai pot obţine şi prin aplicarea altui procedeu şi anume, prin mperea mugurilor laterali sau terminali, situaţi pe lăstarii laterali ai plantei. Prin înlăturarea acestor muguri se produce o încetinire a ritmului de creştere a acestor lăstari. Procedeul de înlăturare a lăstarului de vârf amintit mai sus se poate aplica cu succes şi la lariţă (Larix). Când plantele au atins o înălţime de 100-150 cm (deci când ele sunt tinere), se procedează la înlăturarea prin tăiere a lăstarului de vârf. Se obţin astfel exemplare care se dezvoltă pe orizontală, căpătând în scurt timp forme lăţite, turtite, destul de interesante. Locurile rănite prin operaţiile amintite se acoperă cu repeziciune şi în timp scurt devin neobservabile. Ca şi la arborii foioşi, şi la conifere se pot aplica tăieri de regenerare. Ele au însă un caracter foarte limitat şi numai anumite specii le suportă. în regiunile cu ierni aspre, cu geruri mari şi prelungite, la unele specii se constată căderea acelor şi chiar degerarea ramurilor. Trunchiul rămâne însă neatins. La aceste conifere, la care temperaturile scăzute au distms ramuri, se pot aplica tăieri de regenerare. Aceste tăieri constau în înlăturarea tuturor ramurilor moarte de pe trunchi. In curând vor apare pe trunchi numeroşi muguri, care vor deveni noi lăstari şi care, într-o perioadă de câţiva ani, vor înlocui complet coroana distrusă. La alte

specii de conifere, operaţia de tăiere pentru regenerarea coro­namentului este plină de riscuri. Ea poate fi totuşi încercată la Chamaecyparis şi Thuja. In cazul acesta, se cere totuşi o anumită condiţie şi anume, existenţa pe trunchi a unui număr oarecare de ramuri sănătoase, verzi, neatacate de ger. Când nu sunt create astfel de condiţii, se va renunţa la tăierile de regenerare.

Un alt fenomen întâlnit la conifere, produs din cauza uscăciunii din sol, este acela cunoscut sub denumirea de „seceta de vârf’. Acest fenomen se manifestă prin uscarea ramurilor din regiunea vârfului. Nu mai rămâne decât să înlăturăm ramurile uscate până la lemnul sănătos. Concomitent cu această operaţie, trebuie înlăturată şi cauza, respectiv lipsa umidităţii necesare solului. Apariţia de ramuri noi din zona unde cele uscate au fost înlăturate este o problemă legată în primul rând de specie şi în al doilea rând de factorii climatici şi edafici.

Make a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d bloggers like this: