TĂIEREA GARDURILOR VII

Posted on January 12, 2010. Filed under: Plantarea si lucrari de ingrijire a plantelor | Tags: , , |

Gardurile vii sunt folosite atât în scop decorativ cât şi utilitar. Decorativ se realizează sub formă de garduri vii joase pe partere, sub formă de broderii, compartimentând diferite puncte de. interes din parcuri (rozarii, expoziţii floricole, jocuri pentm copii, săli pentm lectură în aer liber etc), mărginind aleile, marcând spaţiile pentm bănci etc.

In scop utilitar se constituie ca plantaţii de centură, de împrejmuire. înlocuind construcţiile din piatră, fier, beton, cărămidă sau lemn. Gardurile \ ii, din punct de vedere al creşterii şi dezvoltării sunt de două feluri:

– garduri vii cu creştere şi dezvoltare liberă, naturală:

– garduri vii conduse prin tăieri şi cărora li se imprimă diferite forme.

Indiferent de funcţia pe care o împlinesc (decorativă sau utilitară), felul creşterii şi dezvoltării sau specia din care sunt realizate, gardunle vii din spaţiile verzi, pentm a le conferi o valoare decorativă, trebuie să posede o serie de calităţi, printre care se menţionează: să fie cât mai compacte, lipsite de goluri; să fie îmbrăcate uniform, începând de la suprafaţa solului şi până la limita superioară; să suporte bine tăierile şi tunderile repetate; să-şi menţină vreme îndelungată forma căpătată, fără a solicita prea multe tăieri sau tunderi; să se refacă repede după operaţiile de tăiere şi tundere; să reziste bine în orice condiţii de sol şi climă.

 

Pentm a îndeplini primele două calităţi este necesar ca plantele să fie supuse imediat după plantare şi în continuare după aceasta, la o serie de lucrări de tăiere, de conducere, lucrări care contribuie în mare măsură la ridicarea valorii lor decorative.

Tăierile aplicate gardurilor vii sunt de două feluri şi anume:

– tăieri pentm îndesirea tufelor;

– tăieri pentm obţinerea formei şi mentinerea acesteia în forma dorită.

Imediat după plantare, în cazul când această operaţie se face pnmăvara, fiecare plantă în parte se taie la 2-5 cm de la suprafaţa solului (fig. 3.10.A). în caz că plantarea s-a făcut toamna, se procedează numai la o uşurare a plantelor, urmând ca tăierea menţionată mai înainte să se facă primăvara. Lăstarii care rezultă din această tăiere energică sunt lăsaţi în perioada de vegetaţie activă să se dezvolte în voie. In primăvara care urmează, cei care au crescut şi s-au dezvoltat în vara ce a trecut, sunt tăiaţi la 5-10 cm, pentm lăstărire puternică şi îndesire. Se continuă cu astfel de tăieri în fiecare primăvară, scurtând ramurile la 15-20 cm de deasupra ultimei tăieri, până ce gardul viu a atins înălţimea, lăţimea şi desimea dorită

FORMAREA GARDULUI VIU DIN FOIOASE

După această etapă urmează tăierile de formare şi menţinerea formei. Aceste tăieri, sau mai corect tunderi, se fac pe lemn de un an, începând din a doua sau a treia decadă a lunii aprilie şi continuând până în prima decadă a lunii septembrie. In cursul acestei perioade de timp se aplică 2-3 tunderi asupra lăstarilor de un. an semilignificaţi. Fiecare tundere se face la 5-8-10 cm deasupra ultimei tunderi şi se execută cu foarfecă spalier pentm gard viu acţionată manual sau cu cea acţionată de motor.

Tăierile de formare, cât şi tunderile pentm menţinerea formei se execută atât pe verticală cât şi pe orizontală. Cele care se execută pe verticală vor fi conduse în aşa manieră, încât pe măsură ce se merge spre partea superioară a gardului viu, ele să fie abătute către centml acestuia, astfel ca în final, dacă gardul ar fi secţionat pe verticală, secţiunea să apară sub fomia unui trapez cu br^a mare la sol (Fig. 3.10.D).

j In cazul când se merge pe o verticală perfectă, la un moment dar apar goluri la baza gardului viu (Fig. 3.10.C).

Este foarte important de reţinut faptul că ultima tundere să fie programată de aşa natură, încât lăstarii ce vor rezulta din aceasta să aibă timpul necesar să se maturizeze, pentm a nu intra nelignificaţi în iarnă şi astfel să fie puşi în situaţia de a fi distruşi de ger.

In cazul gardurilor vii de centură formate din foioase, cum ar fi: aţţarii, carpenul, glădiţa, salcâmul, teiul etc.. care s-au degamisit. cu timpul, la bază au depăşit atât pe verticală cât şi pe orizontală spaţiul ce le-a fost afectat, şi-au pierdut fomia lor iniţială, ele se pot readuce la dimensiunile şi fomia cât mai apropiată de cea din ‘ tinereţe, prin aplicarea tăierilor de reîntinerire.

Aceste tăieri energice se execută în perioada stării de repaus vegetativ, către sfârşitul iernii, când nu mai există pericol de îngheţ. Tăierea o aplicăm asupra tuturor ramurilor, la înălţimea la care dorim să se producă emiterea de lăstari tineri, pe care apoi să continuăm cu regularitate tăierile de formare şi menţinere a formei. O condiţie de care depinde reuşita operaţiei de reîntinerire este ca diametnil ramurilor asupra cărora se execută tăierile să nu depăşească 10 cm. In cazul când ramurile depăşesc aceste grosimi, tăierile de reîntinerire vor începe lâ nivelul în care marea majoritate a ramurilor se înscriu în diametrele amintite.

Tăierile se execută cu un fierăstrău de arbori bine ascuţit şi într-o poziţie oblică, pentm a asigura scurgerea apei provenite din ploi sau topirea zăpezii. După tăierea cu fierăstrăul, ramurile se netezesc cu cosoml şi apoi se acoperă cu o peliculă de vopsea sau mastic rece.

în primăvara următoare din mugurii dorminzi situaţi în juml tăieturii şi pe traseul ramurilor ce au fost scurtate, planta va emite lăstari noi, numeroşi, viguroşi, care vor constitui baza de pornire către o nouă şi compactă formă.

în cazul când, din cauza tăierilor repetate sau executate defectuos, apar în gardurile vii aşa numitele „capete de salcie", care în realitate nu sunt decât nişte cioate, acestea se vor îndepărta prin tăiere, iar rănile rezultate se vor acoperi imediat cu mastic rece.

Gardurile vii de răşinoase au cu totul alt regim. Plantele destinate să formeze gardul viu se vor planta la dimensiuni cât mai apropiate de forma şi înălţimea pe care vrem să o atingă în final gardul viu. Plantarea nu se face cu rădăcina goală, ca în cazul majoritarii foioaselor, ci cu balot de pământ la rădăcină.

Exemplarele de răşinoase ce se plantează în gardurile vii trebuie să provină din câmpurile 2 şi 3 ale pepinierei, respectiv să fie exemplare crescute într-un spaţiu care le-a asigurat o dezvoltare unifonnă şi compactă pe toate părţile, un port îmbrăcat de jos până sus, fără goluri în coronament şi cu culoarea specifică speciei.

Primele tăieri ce se aplică după plantare sunt cele pentm aducerea plantelor la forma dorită. După ce aceasta s-a realizat, se vor aplica tunderile anuale, în scopul menţinerii acestei forme. Tunderile se fac numai asupra creşterilor anuale. Tăieri mai energice aplicate asupra lemnului vechi vor produce goluri în coronament. Şi la răşinoase, ca şi la foioase, tunderile trebuie să fie astfel planificate, încât toate creşterile anuale rezultate din tunderi să aibă timpul necesar să se matureze, pentm a nu suferi din cauza gerurilor.

Make a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d bloggers like this: