IMULTIREA PRIN BUTASI

Posted on December 31, 2009. Filed under: Imultirea plantelor ornamentale | Tags: , , , |

Butaşii se scot de la stratificat, pachetele se desfac cu grijă pentm respectarea polarităţii, se feresc de vânt şi de razele soarelui. Apoi butaşii se mocirlesc la partea bazală şi se distniibuie la locul de plantat care este bine pregătit. Metodele de plantare diferă în funcţie de textura şi starea de afânare şi umiditate a solului, dar şi de specie, astfel:

a) Plantarea cu plantatorul: se execută prin înfigerea verticală a plantatorului introducerea butaşului în orificiul deschis, până la nivelul ultimului mugure superior şi comprimarea solului către butaş, printr-o nouă înfigere a plantatorului, oblic către baza butaşului. După plantare se calcă solul în dreptul fiecărui butaş.

b) Plantarea în şanţ: se sapă un şanţ îngust, cu peretele de lângă sârmă vertical, având adâncimea puţin mai mică decât lungimea butaşilor.

Butaşii cu cârlig sau cu călcâi se fixează cu pământul
mărunţiţ pe măsura distribuirii în şanţ, iar butaşii simpli se înfig
pe fundul şanţului. i

Acoperirea butaşilor se face cu pământ mărunt şi reavăn până la jumătatea butaşilor, se calcă bine, apoi se completează şanţul până la nivelul solului şi se calcă din nou.

c) Plantarea prin înfigere: este recomandată numai pe terenurile nisipoase, pentm butaşii simpli ai unor specii cu lemnul mai rigid.

d) Plantarea în deschizătura cazmalei: se practică mai ales pe terenurile grele şi cu umiditate ridicată. Cazmaua se înfige vertical în lungul sârmei ce marchează rândul, comprimând lateral pământul. Butaşii se introduc în deschizătură, apoi cazmaua se înfige oblic spre baza butaşilor şi se comprimă din nou, asigurând un contact bun al butaşilor cu solul. Se calcă apoi pământul de-a lungul sârmei.

Indiferent de metoda de plantare folosită, distanţele dintre butaşi pe rând sunt de 5-7 cm pentm arbuşti şi 10-15 cm pentm arbori. Adâncimea de plantare este egală, cu lungimea butaşului dar mugurele superior să se afle la nivelul solului.

Butaşii de rădăcină se plantează în acelaşi mod, cu menţiunea că partea superioară a rădăcinii să se afle la 2-3 cm sub nivelul solului. îngrijirea butaşilor constă în afânarea solului şi menţinerea permanentă a umidităţii în sol.

b) Butăşirea în verde

După cum îi spune şi numele, această butăşire se efectuează în cursul perioadei de vegetaţie, în răsadniţe sau în sere. Patul de înrădăcinare este alcătuit din:

– strat de drenaj alcătuit din pietriş, în grosime de 3-4 cm;

– strat de nutriţie în grosime de 5-6 cm; fomiat din pământ de fmnze, nisip şi puţină mraniţă bine descompusă;

– strat de înrădăcinare, în grosime de 5-6 cm; nisip de râu cernut grosier sau amestec de nisip şi turbă bine măruntită şi cernută prin sită cu ochiuri mici (2:1 sau 1:1), perlit, vermiculit etc. Fiecare strat se nivelează; patul pregătit se udă bine pe întreaga grosime şi se tasează, apoi se pun geamurile în cazul răsadniţelor) şi se asigură umbrirea (acoperirea cu rogojini sau stropirea geamurilor cu humă).

Pregătirea butaşilor

La foioasele cu fmnze căzătoare, butaşii se confecţionează în lunile iunie-iulie, din lăstari verzi sau semilignificaţi la bază. Pentm foioasele cu frunze persistente, este indicată luna august când lăstarii sunt mai maturi. Recoltarea se face dimineaţa. La speciile cu frunze persistente se recomandă butaşii cu călcâi; în acest scop lăstarii se recoltează prin desprindere. Lăstarii recoltaţi cu călcâi se stropesc cu apă pe frunze şi se acoperă cu folie de polietilenă sau se recoltează direct în saci de hârtie sau pergament.

Pentm butaşii simpli, lăstarii se taie cu foarfecă, lăsând pe planta mamă o porţiune cu 2-3 muguri, hnediat după recoltare, butaşii se pun în găleţi cu apă pentm a evita ofilirea.

Butaşii simpli se obţin prin fragmentarea lăstarilor în porţiuni de 4-8 sau 8-12 cm, eliminând vârfurile prea subţiri; secţiunea inferioară se face imediat sub o frunză sau pereche de frunze, iar cea superioară la 1-1,5 cm deasupra ultimei fmnze sau perechi de fmnze. Fmnzele bazale se înlătură pe o porţiune de 2-3 cm iar pentm speciile a căror fmnze se deshidratează repede, se reduce limbul cu 1/3. Dacă pe butaşi există boboci florali aceştia se înlătură. Butaşii cu călcâi au aceleaşi lungimi ca şi butaşii simpli; şi la aceştia se înlătură frunzele bazale.

Plantarea butaşilor

Butaşii se plantează în rânduri care se marchează cu scândura de marcat sau trasând urme cu plantatorul de-a lungul unei stinghii drepte.

Distanţele de plantare sunt: 5-8 cm între rânduri şi 2-4 cm între plante pe rând iar adâncimea de 2 cm.

Plantarea se execută cu plantatorul, efectuându-se câte un orificiu pentm fiecare butaş, evitându-se în general înfigerea butaşilor. Fiecare butaş trebuie strâns bine în nisip prin presare cu mâna. Pe măsura plantării, se udă cu sita fină pentm aşezarea nisipului şi pentm hidratarea frunzelor; după care răsadniţele se acoperă cu geamuri şi se umbresc.

In sere, se recomandă folosirea cetii artificiale. Dacă există această posibilitate, butaşii verzi se protejează suplimentar cu adăposturi de polietilenă sau tocuri acoperite cu geam, care menţin un volum de aer limitat, umed, favorabil înrădăcinării.

îngrijirea butaşilor .

Butaşii puşi la înrădăcinat se menţin într-un mediu umed, nivelat, la o temperatură de 18-25°C. Pentm aceasta răsadniţele vor fi închise etanş şi umbrite în zilele şi orele însorite.

In zilele prea călduroase, pentm a evita supraîncălzirea, se pulverizează apă pe frunze (repetat), cu multă grijă însă pentm speciile cu frunze păroase deoarece putrezesc mai uşor.

Substratul de înrădăcinare trebuie să fie în permanenţă umed, deci udarea se face la 1-2 zile, dar fără exces de apă. In primele săptămâni (4-6) aerisirea se face numai cu ocazia udărilor. Tot acum se înlătură butaşii înnegriţi şi frunzele căzute pentm a evita apariţia putregaiului. In zilele înnourate sistemul de umbrire se ridică.

Către sfârşitul verii, după înrădăcinare, butaşii sunt căliţi printr-o aerisire treptată, descoperind răsadniţele noaptea şi în zilele ploioase sau înnourate, iar în luna septembrie, ramele se ridică complet. Deşi înrădăcinarea se produce până toamna, butaşii rămân pe loc până în primăvară, când vor fi transplantaţi.

Pentru speciile cu frunze persistente butaşii rămân încă un an la locul de înrădăcinare, pentm fortificarea înrădăcinării. Peste iarnă răsadniţele descoperite se protejează cu un strat de fmnze uscate aşezate afânat peste butaşi.

II Speciile răşinoase

Butaşii speciilor răşinoase, se înrădăcinează în sere sau răsadniţe. Perioadele favorabile sunt:

– august-septembrie, pentm butaşii semilignificaţi (în răsadniţe);

– sfârşit de mai început de iunie, pentru butaşii verzi (în răsadniţe);

– octombrie-noiembrie, pentm butaşii lignificaţi (în seră). Pentm obţinerea butaşilor la speciile răşinoase se folosesc

exclusiv vârfuri de lujeri care se recoltează de pe planta mamă fie prin desprindere bmscă (butaşi cu călcâi), fie prin tăiere cu briceagul, scoţând lăstarii cu câte un scut mic de pe ramura mamă (butaş cu inel de ramură). Se aleg lăstari de vigoare mare, cu lungimea de 8-15 cm. Dacă lăstarii sunt prea lungi se pot scurta (Juniperus, Thuja, Chamaecyparis). Pentm speciile şi cultivarurile cu lăstari drepţi se recomandă pentm obţinerea butaşilor, folosirea lăstarilor terminali ai axului tulpinii, cei laterali nu sunt capabili să dea forme de creştere cu ax. Pentru uşurinţa plantării, acele de la baza butaşilor se îndepărtează prin tăiere cu briceagul. La coniferele pitice şi la cele cu ace multe şi dese, greu de îndepărtat fără rănirea scoarţei, butaşii se pot planta necurăţaţi, cu condiţia ca strângerea bazei acestora în nisip să fie făcută cu multă atenţie, pentm a evita golurile de aer. Butaşii vor fi plantaţi imediat după recoltare şi fasonare iar pe tot parcursul perioadei de manipulare vor fi feriţi de deshidratare.

Patul de înrădăcinare se pregăteşte în mod asemănător ca pentm butaşii de foioase, cu deosebirea că este nevoie de un pat cald (15-20°C).

Butăşirea din vară are avantajul că poate fi efectuată şi în răsadniţe neîncălzite, beneficiind de căldura naturală a solului.

Pentm patul de înrădăcinare se folosesc materiale noi. neutilizate anterior; straturile succesive (drenaj din pietriş sau zgură, compost, nisip sau nisip în amestec cu turbă fină 11) trebuie bine nivelate şi compactate. înainte de plantare patul se udă din abundenţă.

Plantarea butaşilor se execută cu plantatorul

îngrijirea butaşilor constă în asigurarea unei temperaturi mai scăzute în primele două săptămâni (15-18°C) şi apoi reglarea ei între 18 şi 20°C (maxim 25° în răsadniţe) concomitent cu men­ţinerea unei atmosfere permanent umede şi neventilată (ceaţă artificială sau udare fină a frunzelor de câteva ori pe zi). Substratul se udă cu grijă evitând excesul de apă. Pentm menţinerea temperaturii în limitele favorabile, serele şi răsadniţele se umbresc în perioadele de insolaţie. Răsadniţele se ţin închise, de aceea în timpul prânzului umbrirea trebuie să fie puternică.

înrădăcinarea butaşilor se produce astfel: – butaşii făcuţi la începutul verii fonnează rădăcini suficiente în cea. 2 luni dar rămân în răsadniţă până în primăvară, când se vor repica.

– butaşii de la sfârşitul verii îşi fonnează sistemul radicular abia în primăvara unnătoare. de aceea repicarea acestora se face ceva mai târziu, spre sfârşitul primăverii;

– butaşii de Picea şi Taxus emit mai greu rădăcini, de aceea rămân pe loc până în primăvara anului al treilea.

Pe timpul iernii răsadniţele se ţin închise, atât cele reci cât şi cele calde. Printre speciile care înrădăcinează mai greu butăşirea se efectuează în lunile octombrie-noiembrie. în sere.

Folosire stimulatorilor de înrădăcinare

Stimulatorii de înrădăcinare se utilizează cu scopul scurtării perioadei de. înrădăcinare la numeroase specii sau pentm forţarea fonnării rădăcinilor la speciile care emit mai greu rădăcini (Clematis. Magnolia. Pinus. Ilex etc).

Stimulatorii de înrădăcinare acţionează eficient dacă se asigură o temperatură a mediului de peste 18°C. De aceea se recomandă plantarea butaşilor trataţi în sere sau răsadniţe, unde

să beneficieze de aceleaşi îngrijiri şi anume: temperatură, lumină difuză şi umiditate adecvată.

Cei mai folosiţi stimulatori rizogeni sunt:

– AIA (acidul beta indolil acetic);

– ANA (acidul alfa naftil acetic);

– AIB (acidul beta indolil butiric).

Stimulatorii de înrădăcinare se pot utiliza atât la butaşii verzi cât şi la cei lignificaţi. aplicând diferite procedee de tratament.

1. Folosirea stimulatorilor sub formă de pudră
Concentraţia recomandată (0.1-2%) se obţine prin ames-
tecarea omogenă a stimulenţilor cu pudră de talc. Pentm a se
obţine un amestec omogen, stimulentul se dizolvă mai întâi în
puţin alcool, după aceea în apă. peste el se adaugă cantitatea
necesară de talc, iar amestecul astfel obţinut se usucă la
întuneric, la temperatura de 50-70°C şi apoi se majorează.

Pentm 10 g stimulent pudră în concentraţie de 1% se dizolvă 100 mg AIA în 100 cm3 apă şi se adaugă 10 g talc.

Acest procedeu este folosit, mai ales la butaşii verzi, care au secţiunea umedă şi deci reţin mai bine stimulentul sub formă de praf. La nevoie baza butaşilor se înmoaie mai întâi în apă şi apoi în stimulent.

Make a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d bloggers like this: