TAIERILE APLICATE LIANELOR

Posted on December 24, 2009. Filed under: Cunoasterea speciilor ornamentale | Tags: , |

După cum am precizat deja, lianele sunt destinate să împo­dobească cu frunzele şi florile lor, teiase, chioşcuri, împrejmuiri, ziduri, trunchiuri de arbori sau alte suporturi.

Dacă lianele sunt neglijate, se degamisesc la bază şi pe ver­ticală, porţiunile dezgolite putând atinge chiar 2 metri. De aceea se recomandă aplicarea unei tăieri raţionale şi făcute la timp, determinând planta să acopere cu frunze şi flori suportul pe care este plasată.

La liane se deosebesc două feluri de tăieri:

1) tăierea de iarnă – care are drept scop, ca şi la celalte categorii de arbuşti, să înlăture ramurile uscate, să scoată lemnul vechi la care s-a făcut tăierea în trecut, în vederea obţinerii de lăstari tineri, în general de a reîmprospăta plantele;

2) tăierea de vară – care urmăreşte să împiedice plantele de a se dezvolta haotic, să le menţină pe linia unei creşteri şi dezvoltări uniforme, ordonate, să se suprime lăstarii lacomi, să se reîmprospăteze în permanenţă lăstarii tineri.

Dacă lianele sunt folosite să creeze ghirlande sau alte diferite fonne ca: umbrele, coloane etc, tăierea de vară este repetată de mai multe ori în cursul aceluiaşi sezon. Toate acestea sunt impuse de forma şi volumul limitat în care trebuie să se menţină planta. Pentru o aplicare cât mai eficientă a lucrărilor de tăiere, se vor da aici câteva exemple concrete, pentru cele mai cunoscute şi întrebuinţate liane.

 

Clematis cu flori mari. Dacă avem de acoperit un zid sau o porţiune de terasă, se va proceda în felul următor: în funcţie de lungimea zidului, în primăvară se va planta la baza acestuia, la 2,5-3 m distanţă, câte o plantă bine dezvoltată.
La plantare se va aplica o tăiere energică, cu care ocazie plantele se scurtează la 20-30 cm de la suprafaţa solului, respectiv la 2-3 ochi. Planta astfel tăiată, va fi lăsată în primul an, să se dezolte în voie. In toamna aceluiaşi an, după căderea frunzelor, ramurile ce s-au fonnat vor fi .dirijate pe orizontală, apoi tăiate fiecare deasupra la 3-5 ochi. La intrarea în vegetaţie a mugurilor (ochilor), asupra cărora s-au făcut tăierile, apar lăstari noi cu numeroşi muguri care vor produce o mulţime de flori. Aceşti lăstari ating lungimi în jur de 2 m şi pot purta pe ei 10-20 de flori. In acest moment este necesar să se paliseze toţi lăstarii, deoarece aceştia se lungesc foarte mult şi orice întâr­ziere în efectuarea acestei operaţii face ca lăstarii să se încolă­cească unii pe alţii, formând o încurcătură de ramuri care, apoi este greu de descurcat. Ţinând seama că atât lăstarii tineri cât şi cei maturi sunt foarte casanţi şi la orice manipulare oricât de uşoară se frâng cu cea mai mare uşurinţă, operaţia de palisare nu trebuie întârziată nici un moment. Când ramurile au fost bine distribuite şi palisate, aşa cum se arată în figura 1.9, suportul va fi acoperit uniform cu frunze şi flori. Toamna sau primăvara următoare, ramurile formate se vor tăia deasupra primilor 3 sau

4 ochi de la bază şi zidul se va îmbrăca din nou cu frunze şi flori mari, frumoase şi numeroase.

In acest fel se va face tăierea şi palisarea în fiecare an. Nu trebuie niciodată ezitat de a face tăieri scurte, deoarece lăstarii noi care apar se vor extinde foarte mult şi vor forma multe flori.

Clematis cu flori mari şi Caprifoi. în cazul chioşcurilor şi treiajelor se pot face combinaţii interesante cu liane, pentru o varietate de culoare şi formă a frunzelor şi florilor. Astfel, se plantează lângă fundaţia chioşcului, tufe de clematis intercalate cu Caprifoi.

în acest caz, se va provoca ramificarea ramurilor de Clemantis şi Caprifoi, ţinând jumătate din ramuri la 40 cm de Ia suprafaţa solului şi altă jumătate la 100-150 cm. Lăstarii lianelor astfel tratate, se vor ridica pe verticalele chioşcului, acoperin-du-le în scurt timp cu frunzele şi florile lor. Efectul obţinut este foarte decorativ.

Ramificarea plantelor se face prin tăieri anuale. în fiecare an se va tăia jumătate din ramuri la 25 cm de la suprafaţa solului şi cealaltă jumătate la 100 cm. In felul acesta se va obţine flori pe toată înălţimea suporţilor.

Wisteria – Glicina. Fig. 1.10 Lăstarii tineri care cresc la baza plantei vor fi dirijaţi pe suporţi de susţinere şi tăiaţi în fiecare an. Ramurile laterale se vor tăia la câţiva ochi pentru a se îmbrăca cu flori. Se fomiează astfel ramuri scurte cu 2-3 ochi, pe care se formează alte ramuri scurte şi ascuţite şi care se lasă intacte, deoarece sunt purtătoare de flori, în timp ce ramurile lungi sunt sterile, şi ca atare se vor suprima de la bază.

în cazul când lianele se vor folosi la îmbrăcarea trunchiurilor de copaci, cascade, stânci etc, se recomandă să fie lăsate să se dezvolte cât mai natural, intervenind cu tăieri numai atunci când ele sunt în situaţia să depăşească spaţiul ce le-a fost afectat, sau degamisit, au îmbătrânit sau pot fi distruse.

Sub influenţa tăierilor energice, care constituie elementul de bază pentru o creştere, dezvoltare şi acoperire uniformă a supor­ţilor la baza cărora s-au plantat liane, apar, cresc şi se dezvoltă, la baza plantelor, o serie de lăstari foarte viguroşi.

Aceştia constituie o vegetaţie valoroasă şi ca atare se vor lua toate măsurile pentru a-i feri dc distrugeri. Ei vor constitui sursa de formare de noi ramuri care vor garnisi în viitor suporturile şi care la nevoie pot fi folosiţi pentru acoperirea eventualelor goluri ce apar la suprafaţa înverzită sau pentru înlocuirea unor lăstari care se dovedesc slabi şi care sunt depăşiţi în creştere de cei înconjurători.

Make a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d bloggers like this: